Schizofrenia – simptome

schizofrenieSchizofrenia, care literalmente semnifica “o scindare a mintii”, reprezinta din pacate una dintre cele mai severe boli ale psihicului si este inca un domeniu in care, desi exista o concentrare de forte privind cercetarea clinica dar si neurobiochimica, genetica si neurofiziologica, au fost facute relativ putine progrese in ceea ce priveste descoperirea unor cauze exacte ale acestui fenomen sau a unor markeri biologici care sa fie utilizati in diagnostic.

Debutul schizofreniei poate fi unul insidios, simptomele instalandu-se treptat, pe o perioada lunga de timp sau brusc, acut cu instalarea rapida a tabloului clinic caracteristic.

Toate ariile psihismului sunt afectate: perceptia, gandirea, atentia, memoria, comportamentul, afectivitatea, instinctele, somnul.

Aspectul pacientului cu schizofrenie poate fi normal sau poate fi modificat. Cele mai frecvente modificari sunt: expresivitate mimico-gestuala saraca, evitarea contactului vizual, gesturi bizare sau stereotipe, suspiciozitate marcata. Vestimentatia este adeseori bizara, neadecvata, sunt imbinate materiale, culori si stiluri total diferite intr-o singura tinuta.

Perceptia: este adeseori modificata prin aparitia halucinatiilor, mai ales auditive. Acestea sunt voci care se adreseaza direct bolnavului, sau care vorbesc intre ele despre acesta, care ii comenteaza gesturile sau care ii poruncesc sa faca anumite lucruri. Pot aparea si halucinatii auditive simple – diverse zgomote, fosnete, pocnituri.

Alte tipuri de halucinatii sunt: olfactive (mirosuri neplacute, neobisnuite, ciudate);  gustative (gusturi neplacute);  vizuale (simple sau complexe, scenice).

Atentia:  functiile atentiei sunt afectate de asemenea. Pacientul nu isi poate focaliza, concentra atentia asupra unei anumite activitati si nici nu isi poate mentine atentia pentru o perioada suficienta de timp. Aceste tulburari fac parte din sindromul de dezorganizare din schizofrenie (alaturi de dezorganizarea comportamentului si a vorbirii).

Memoria: tulburarile de memorie, respectiv dificultatea de a-si amintit aspecte din trecut, precum si dificultatea de a fixa noi informatii, sunt intalnite mai frecvent la schizofrenii varstnici si sunt considerate secundare spitalizarilor indelungate, terapiilor biologice, absentei motivatiei, dezintegrarii personalitatii.

Gandirea: exista doua tipuri de tulburari de gandire asociate diverselor forme de schizofrenie:

I. Tulburarile formale ale gandirii: sunt caracterizate prin saracirea continutului ideo-verbal, incoerenta, verbigeratie, salata de cuvinte, baraj mental, mutism). Capacitatea de comunicare a pacientului este profund alterata, iar adeseori bolnavul isi pierde capacitatea de a separa ce este relevant de ceea ce este irelevant si nu-si poate formula clar ideile.

II. Tulburarile de continut ale gandirii: sunt reprezentate de ideile delirante. Delirul este o convingere absoluta, rigida, care nu poate fi schimbata nici in fata evidentei contrariului. Exista numeroase tipuri de idei delirante: de persecutie, de urmarire, de otravire, de referinta (ideea ca la radio sau la televizor se vorbeste despre ei sau li se transmit mesaje), ideea de control a gandurilor, de citire a gandurilor, de insertie a gandirii (ideea ca gandurile lor au fost modificate, introduse in mintea lor de catre o alta persoana sau aparat), idei mistice, de posesiune demonica, de misiune profetica, idei delirante somatice.

Afectivitatea: modificarile sunt caracterizate de :aplatizarea afectiva (pacientul nu mai este capabil sa traiasca autentic emotiile), avolitie (lipsa vointei, incapacitatea subiectului de a-si mobiliza functiile psihice pentru efectuarea unor activitati necesare si coerente), anhedonie, ambivalenta si labilitate emotionala.

Comportamentul: este secundar trairilor halucinatorii si delirante (pot fi acte si gesturi ilogice, consecutive halucinatiilor si ideilor delirante; ex: refuza mancarea fiind convins ca este otravit de familie, vorbeste singur, face gesturi de aparare impotriva unor inamici imaginari). Pot aparea episoade catatonice (inhibitie totala alternand cu stari de agitatie psihomotorie extrema). Totodata, apare apatia comportamentala, adinamia, tendinta la retragere sau izolare sociala. Totodata, trebuie luat in calcul si faptul ca in perioadele de suprapunere a simptomelor de depresie, sau secundar unor trairi halucinator-delirante, riscul suicidar este foarte crescut.

Este o boala cronica, cu evolutie fluctuanta, cu perioade bune, de remisiune, dar si cu numeroase recaderi caracterizate prin intensificarea si reaparitia simptomelor.  Tratamentul de prima intentie este medicamentos cu neuroleptic si tratament psihoterapeutic, mai ales cognitiv-comportamental, precum si suportiv si de psiho-educatie a familiei si a pacientului.