Cand mi-e teama de viitor…

cand mi-e teama de viitorCa raspuns la postarea de-acum cateva zile de pe pagina de facebook, respectiv despre trecutul pe care ar merita sa-l lasam in “casuta vocala” atunci cand ne tot cheama, am primit urmatoarea intrebare: “Cu trecutul e în ordine,dar ce sa facem daca ne e frica de viitor?!“.

In primul si in primul rand, hai sa vedem cum facem sa intelegem mai bine mecanismul asta – teama de viitor. De unde vine teama? Sa zicem ca vine din dorinta de a nu esua, de a nu gresi, de a nu ne face de ras, de nu fii parasiti, inselati, batjocoriti, de a nu suferi, de a nu muri, de nu plange, de a nu fi singuri, de a nu fi neintelesi, de a nu fi respinsi sau nefericiti? Teama teama teama…. Sa mai zicem ca poate vine din experiente trecute, din amintiri triste, din suferintele personale sau din suferintele pe care le vedem la ceilalti. Asa de exemplu, se intampla adesea sa ne spune sau sa auzim la ceilalti fraze ca: “mi-e teama sa nu mi se intample ce i s-a intamplat lui X” sau “mai bine sa nu ma casatoresc niciodata, nu vreau sa trec prin ce a trecut mama cu tata”, “mi-e teama sa ma mai urc la volan dupa ce am avut accidentul” etc.

Ne e teama sa iubim, ne e teama sa ne spunem parerea, ne e teama sa incercam lucruri noi, teama de avioane si de oameni, teama de natura, teama de fulgere, de ploi, de boli, de calatorii, de tramvaie, de gandaci, teama sa-i atingem pe ceilalti, teama de moarte, si….din ce in ce mai des incepe sa ne fie teama inconstient de realitate.

La ce credeti ca duce fiecare dintre temerile noastre? Ce ne determina frica sa facem?

Frica ne face sa ne inchidem in noi; frica ne face sa ne para rau de noi insine; frica este vocea aia care iti spune “daaaa, as putea sa fac asta, DAR……” sau “nu am eu norocul ala” sau “nu sunt eu in stare sa ma las de fumat, sa am o iubita, sa vorbesc in public, sa fac dragoste cu o femeie, sa ies la o intalnire cu un necunoscut.”

Si stiti cu cine merge frica mana-n mana?! Cu dorinta noastra constienta sau nu de a fi perfecti, de face lucrurile perfect, de a fi admirati, de a fi – asa cum din pacate ne-au invatat parintii si profesorii nostri – adevarate modele: la scoala, acasa, la servici.

Si toata minunatia asta este incununata atunci cand din cauza fricii, gandurilor, nelinistii, straduintei in van si esecurilor repetate de a face lucrurile exact asa cum vrem noi, de a-i dirija pe ceilalti sau de a fi mereu castigatori in viata (de parca ar fi vreo competitie), apare usor usor lipsa de empatie – adica atunci cand nu ne mai pasa de ceilalti. Suna cunoscut?!

Si uite-asa apare nenorocita si paralizanta frica de viitor! Pentru ca da, problema nu e frica in sine, problema este felul cum te paralizeaza ea in toate actiunile tale si felul in care te indeparteaza ea de ceilalti.

Nu exista o reteta sau vreo formula magica pentru a scapa de fricile noastre. Singurul lucru care ar fi bine sa il luam in considerare este ca NIMIC si NIMENI nu s-a intamplat, nu a reusit, nu a trait, nu a iubit, nu a descoperit si nu a avut succes fara sa-i fie frica, dar si fara sa aiba si curaj pe masura!

Pe scurt viata este compusa dintr-o intersectie cu 2 drumuri: frica si curajul! Putem sa alegem sa mergem pe oricare. Inainte de a alege ar fi indicat sa stim ca pe drumul cu frica vom trai ca sa regretam ce am fi putut face daca am fi ales drumul cu curajul!

Intrebarile mele pentru voi:

“Ce ai face in situatia X daca ai avea mai mult curaj?” ?

“Cum ar fi pentru tine sa ai curaj?”

“Ce te impiedica frica sa faci?”

“Atunci cand ai dat dovada de curaj si ai esuat, cum a fost?”  “Dar cand ti-a fost frica si nu ai facut nimic?”

Inchei cu cateva definitii ale curajului, date de oamenii simpli, oameni din viata de zi cu zi, oameni cu care iti zambesti pe strada sau poate chiar oamenii aia in fata carora ti-e teama sa vorbesti:

“Cred ca a a avea curaj inseamna sa intri intr-o cladire despre care stii ca se poate prabusi in orice moment si sa inceri sa-i salvezi pe ceilalti”

“Curaj are H., baiatul de la mine de la scoala care are cancer si care se simte fericit si binecuvantat pentru fiecare zi in care este in viata. El incearca sa traiasca pe deplin fiecare secunda si are atat de multa demnitate in fata mortii.”

“In slujba mea de profesor la o scoala saraca de la marginea orasului intalnesc curajul in fiecare zi. Cateodata il vad intr-o mama singura cu 3 sau 4 copii care desi se lupta cu toate greutatile face tot posibilul sa-i incurajeze cu rabdare si dedicatie. Cateodata curajul rasare de la un copil de clasa I care isi ia inima in dinti si ii spune invatatoarei ca este batut crunt acasa. Curajul este putere interioara, dar atunci cand il observi din afara – curajul te face sa te apleci adanc in fata celui care da dovada de el”.