Archive of ‘Tulburarile psihice’ category

Cum depasim anxietatea?

cum depasim anxietateaDepasirea momentelor de anxietate pare a fi asemenea escaladrii unui munte imens. Avem impresia ca niciodata nu vom reusi sa ajungem sus ca sa admiram relaxati privelistea.

Ce trebuie sa stii este ca starile anxioase apar atunci cand simtim ca am pierdut controlul aspura unor aspecte din viata noastra. Insa, creierul nostru nu a fost invatat ca, de fapt, controlul nu exista, ca nu poti niciodata aranja si determina complet felul in care curg evenimentele din viata ta. Nestiutor, creierul incearca sa gaseasca variante de a “recastiga” controlul si bineinteles, pentru ca “se lupta cu morile de vant”, toate aceste solutii te fac sa te afunzi si mai tare in probleme. Incepi sa nu mai dormi, te gandesti obsesiv la toate cele rele, eviti sa te implici, eviti sa vezi oamenii, nu mai iesi din casa, nu mai mananci, te enervezi imediat cand pana si cel mai mic lucru nu iese conform planurilor tale…

DAR nu trebuie sa fie asa! Ingrijorarile, obsesiile, gandurile negre te arunca cu viteza direct intr-o cadere libera si fara nici o saltea pe care sa aterizezi confortabil.

Nu-ti fa griji, toti am simit impactul cu solul cel putin o data!

Iata cum sa faci aterizarea perfecta atunci cand esti coplesit de frica si de ganduri dintre cele mai negre:

– RESPIRA – trage aer adaaaanc in piept, tine-l putin, apoi, expiiiiiiraaa adanc… O data, de doua ori, de trei ori…

– cand inspiri spune-ti in gand un cuvant bun, ceva care sa fie important pentru tine (exemplu: “Inspir frumusete”, “Inspir dragoste”, “Inspir blandete”, “Inspir primavara”, “Inspir curaj”)

– cand expiri, scoate odata cu aerul tot ce simti ca nu vrei sa faca parte din tine (exemplu: “Expir suparare”, “Expir ura”, “Expir teama”, “Expir durere”, “Expir rautate”)

FA GIMNASTICA – cand esti tensionat, oricat ti s-ar parea de greu sau inutil, RIDICA-TE si fa cateva exercitii de gimnastica. Incordeaza muschii, apleaca-te, ridica mainile pe umeri, roteste-ti trunchiul, exact ca la orele de sport … In acest fel se va elibera toata tensiunea pe care anxietatea o acumuleaza in organismul tau.

CERE AJUTOR – Alege-ti un terapeut sau un consilier cu care sa stai de vorba despre problemele tale. Te va ajuta sa intelegi ce anume determina starile tale de anxietate, de unde vine nevoia ta de control si-ti va arata care sunt instrumentele cu care trebuie sa lucrezi pentru a-ti castiga libertatea propriei vieti.
Vei invata cum sa inveti despre tine!

De ce am atacuri de panica?

de ce am atacuri de panicaMajoritatea oamenilor care se lupta cu atacurile de panica isi doresc sa inteleaga care sunt cauzele din spatele acestor fenomene.

“De ce am atacuri de panica?”

Pentru a putea raspunde la aceasta intrebare o vom imparti in cateva subcategorii de intrebari. Mai intai, trebuie sa invatam cum functioneaza atacul nostru de panica, felul in care acesta se produce, apoi sa identificam cu ce ne ajuta sa stim raspunsul la intrebarea “de ce”, care sunt intrebarile utile la care putem raspunde in timpul unui atac de panica si care sunt ipotezele stiintifice cu privire la etiologia tulburarii de panica.

1. Cum functioneaza atacul de panica?

Aici trebuie sa identificam raspunsurile la urmatoarele intrebari:

-Care sunt factorii/triggerii care imi declanseaza panica?

-Care sunt factorii care difera/se schimba in zilele in care am atacuri de panica, fata de zilele in care sunt perfect ok?

-De ce imi este mai usor atunci cand persoana mea de sprijin este langa mine?

-Cand si Cum ia sfarsit atacul meu de panica?

2. Intrebarea “De ce?”

Cu siguranta ca aceasta este intrebarea obsedanta pentru orice om care sufera de anxietate si tulburare de panica. Ce este important sa stim si sa identificam este faptul ca, in timpul unui atac de panica, aceasta intrebare nu e deloc utila pentru ca:

– de fiecare data cand oamenii is pun aceasta intrebare, o fac sub impulsul unei furii fata de propria persoana, au tendinta sa se autoinvinovateasca, sa fie suparati pe ei insisi. Aceste sentimente stau in calea aflarii adevaratelor raspunsuri.

-este foarte putin probabil ca veti gasi raspunsul la aceasta intrebare, mai ales in timpul unul atac de panica

-chiar daca intr-un final aflati raspunsul, asta nu determina incetarea atacurilor de panica si a anxietatii

3. Care sunt intrebarile utile?

Ce se intampla acum?

Cum sa reactionez la asta?

Intrebarile “Ce” si “Cum”, mult mai mult decat “De ce”, va vor putea conduce la raspunsuri utile, de adaptare in timpul unui atac de panica. Atacul de panica face parte din noi, este generat de mintea si de trairile noastre, astfel, trebuie sa invatam sa lucram “impreuna” cu atacul de panica si nu “impotriva lui” pentru a putea sa il depasim.

4. Cauzele si ipotezele stiintifice despre atacurile de panica

Si pentru ca sunt sigura ca inca veti avea tendinta sa va puneti intrebarea “bine, bine, dar eu tot nu stiu din ce cauza am eu atacuri de panica?”, iata si cateva dintre ipotezele si teoriile stiintifice cu privire la aparitia atacurilor de panica:

predispozitia genetica: ne putem naste cu o predispozitie genetica pentru anxietate si tulburare de panica, pe aceasta nu o putem controla. Se spune ca “familiile de anxiosi nasc, la randul lor, anxiosi”.

mediu generator de anxietate in copilarie:  este posibil ca in perioada copilariei sa fi dobandit anumite convingeri despre lume, viata, relatii sau despre sine, convingeri pe care invariabil si inconstient la aplicati ca si adult si care in situatiile unul “conflict intrapsihic” determina anxietatea si respectiv atacul de panica.

perioade de stres intens fizic sau psihic

eveniente psiho-traumatizante (pierderea cuiva drag, divortul, recuperarea dupa un accident etc), insatisfactiile si esecurile repetate;

-stabilirea unor obiective si teluri prea indepartate si imposibilitatea realizarii lor

multiple cauze medicale: prolaps de valva mitrala, hipertiroidism, epilepsia, fumatul excesiv, consumul excesiv de bauturi cofeinizate, astmul bronsic, bronhopneumopatia cronica obstructiva, anemia. Excluderea acestor cauze este deosebit de importanta inainte de alegerea tratamentului psihiatric, de aceea dupa primele atacuri de panica, o examinare medicala amanuntita este obligatorie.

Ce mai trebuie sa stii:  atacurile de panica sunt intr-adevar o problema serioasa, dar tu nu esti vinovat pentru ca le ai, ci pur si simplu, la un moment dat psihiscul tau trage un semnal de alarma ca ceva nu este in regula. De aici incolo, felul in care alegi sa aborderzi problema depinde doar de tine. Tratamentul lor implica ajutor. Ajutorul este atat psihiatric cat si psihoterapeutic. Psihiatrul iti poate prescrie medicamente anxiolitice si antidepresive cu ajutorul carora starea ta de spirit se va imbunatati si frecventa atacurilor poate diminua pana la disparitie. La psihoterapeut poti alege sa mergi sa descoperi ce se intampla mai in profunzime, care este structura psihicului tau, care sunt convingerile tale, care este stilul tau de viata si unde te incurci in viata ta, care sunt optiunile pe care le ai si ce alegi sa faci cu ele…  Ambele vizite, atat la psihiatru cat si la psihoterapeut, sunt utile si se vor completa una pe cealalta pentru ca tu sa revii in lume si in viata cu curaj.

 

 

Schizofrenia – simptome

schizofrenieSchizofrenia, care literalmente semnifica “o scindare a mintii”, reprezinta din pacate una dintre cele mai severe boli ale psihicului si este inca un domeniu in care, desi exista o concentrare de forte privind cercetarea clinica dar si neurobiochimica, genetica si neurofiziologica, au fost facute relativ putine progrese in ceea ce priveste descoperirea unor cauze exacte ale acestui fenomen sau a unor markeri biologici care sa fie utilizati in diagnostic.

Debutul schizofreniei poate fi unul insidios, simptomele instalandu-se treptat, pe o perioada lunga de timp sau brusc, acut cu instalarea rapida a tabloului clinic caracteristic.

Toate ariile psihismului sunt afectate: perceptia, gandirea, atentia, memoria, comportamentul, afectivitatea, instinctele, somnul.

Aspectul pacientului cu schizofrenie poate fi normal sau poate fi modificat. Cele mai frecvente modificari sunt: expresivitate mimico-gestuala saraca, evitarea contactului vizual, gesturi bizare sau stereotipe, suspiciozitate marcata. Vestimentatia este adeseori bizara, neadecvata, sunt imbinate materiale, culori si stiluri total diferite intr-o singura tinuta.

Perceptia: este adeseori modificata prin aparitia halucinatiilor, mai ales auditive. Acestea sunt voci care se adreseaza direct bolnavului, sau care vorbesc intre ele despre acesta, care ii comenteaza gesturile sau care ii poruncesc sa faca anumite lucruri. Pot aparea si halucinatii auditive simple – diverse zgomote, fosnete, pocnituri.

Alte tipuri de halucinatii sunt: olfactive (mirosuri neplacute, neobisnuite, ciudate);  gustative (gusturi neplacute);  vizuale (simple sau complexe, scenice).

Atentia:  functiile atentiei sunt afectate de asemenea. Pacientul nu isi poate focaliza, concentra atentia asupra unei anumite activitati si nici nu isi poate mentine atentia pentru o perioada suficienta de timp. Aceste tulburari fac parte din sindromul de dezorganizare din schizofrenie (alaturi de dezorganizarea comportamentului si a vorbirii).

Memoria: tulburarile de memorie, respectiv dificultatea de a-si amintit aspecte din trecut, precum si dificultatea de a fixa noi informatii, sunt intalnite mai frecvent la schizofrenii varstnici si sunt considerate secundare spitalizarilor indelungate, terapiilor biologice, absentei motivatiei, dezintegrarii personalitatii.

Gandirea: exista doua tipuri de tulburari de gandire asociate diverselor forme de schizofrenie:

I. Tulburarile formale ale gandirii: sunt caracterizate prin saracirea continutului ideo-verbal, incoerenta, verbigeratie, salata de cuvinte, baraj mental, mutism). Capacitatea de comunicare a pacientului este profund alterata, iar adeseori bolnavul isi pierde capacitatea de a separa ce este relevant de ceea ce este irelevant si nu-si poate formula clar ideile.

II. Tulburarile de continut ale gandirii: sunt reprezentate de ideile delirante. Delirul este o convingere absoluta, rigida, care nu poate fi schimbata nici in fata evidentei contrariului. Exista numeroase tipuri de idei delirante: de persecutie, de urmarire, de otravire, de referinta (ideea ca la radio sau la televizor se vorbeste despre ei sau li se transmit mesaje), ideea de control a gandurilor, de citire a gandurilor, de insertie a gandirii (ideea ca gandurile lor au fost modificate, introduse in mintea lor de catre o alta persoana sau aparat), idei mistice, de posesiune demonica, de misiune profetica, idei delirante somatice.

Afectivitatea: modificarile sunt caracterizate de :aplatizarea afectiva (pacientul nu mai este capabil sa traiasca autentic emotiile), avolitie (lipsa vointei, incapacitatea subiectului de a-si mobiliza functiile psihice pentru efectuarea unor activitati necesare si coerente), anhedonie, ambivalenta si labilitate emotionala.

Comportamentul: este secundar trairilor halucinatorii si delirante (pot fi acte si gesturi ilogice, consecutive halucinatiilor si ideilor delirante; ex: refuza mancarea fiind convins ca este otravit de familie, vorbeste singur, face gesturi de aparare impotriva unor inamici imaginari). Pot aparea episoade catatonice (inhibitie totala alternand cu stari de agitatie psihomotorie extrema). Totodata, apare apatia comportamentala, adinamia, tendinta la retragere sau izolare sociala. Totodata, trebuie luat in calcul si faptul ca in perioadele de suprapunere a simptomelor de depresie, sau secundar unor trairi halucinator-delirante, riscul suicidar este foarte crescut.

Este o boala cronica, cu evolutie fluctuanta, cu perioade bune, de remisiune, dar si cu numeroase recaderi caracterizate prin intensificarea si reaparitia simptomelor.  Tratamentul de prima intentie este medicamentos cu neuroleptic si tratament psihoterapeutic, mai ales cognitiv-comportamental, precum si suportiv si de psiho-educatie a familiei si a pacientului.

 

Cum se simte episodul maniacal?

cum se simte episodul maniacal“Cum se simte episodul maniacal?” 

Aceasta este intrebarea pe care am adresat-o persoanelor diagnosticate cu tulburare afectiva bipolara. Iata cateva dintre raspunsurile lor:

  • “Imagineaza-ti ca esti la metrou intr-o ora de varf. Aglomeratia e maxima. Zgomot continuu. Esti mereu alert si grabit. Acum inmulteste asta cu 1000. Asa se simte un episod maniacal.”
  • “In manie nu ai nici un pic de control asupra faptelor tale: iti cumperi orice doar pentru ca asa vrei, faci orice iti trece prin cap, pur si simplu nu ai nici un control. De multe ori nici macar nu stii ce ai facut, sau daca stii, habar n-ai de ce ai facut acel lucru.”
  • “Mania se simte ca o tura nebuneasca intr-un roller-coaster.”
  • “Creierul meu nu vrea sa se opreasca suficient incat sa pot adormi, asa ca pot sa stau treaz zile intregi, pana cand, intr-un final corpul meu nu mai rezista si cedeaza.”
  • “Este greu de definit ceea ce simt atunci, parca mi-as pierde pur si simplu toate emotiile si toate sentimentele si as intra intr-o stare de furie pe care nu pot sa o controlez.”
  • “Ma simt ca si cand as putea trece prin ziduri, ca si cand nu exista nici un obstacol in calea mea. Asta pana in clipa in care apare un obstacol pe care nu il pot ignora. Apoi ma prabusesc.”
  • “Episoadele maniacale pentru mine au fost diferite in functie de perioadele din viata mea. Acum am doar 43 de ani si imi este greu sa prezic ce imi rezerva viitorul in ceea ce priveste boala mea. Am simtit furia din timpul maniei, agitatia, vorbirea rapida, cumparaturile fara incetare, cheltuielile excesive, am stat treaza zile intregi, am simtit cum gandurile sunt atat de multe incat nu le pot controla. E un dezastru!”
  • “Furie, ganduri irationale, frustrare!”
  • “Mania ma face sa simt ca sunt centrul universului si ca pot face orice. Din pacate, in timpul maniei am facut de fapt cele mai mari greseli din viata mea.”
  • “Este ca o mancarime in interiorul meu pe care nu o pot calma. Ca si cand ar trebui in permanenta sa fac ceva si nu stiu ce anume. Energia mea creste mereu, ma apuc sa fac curat prin casa, sa citesc, sa vorbesc la telefon, sar pur si simplu de la una la alta. Incerc sa vorbesc la fel de repede precum gandesc, si atunci incep sa stalcesc cuvintele. Imi trec prin minte o infinitate de ganduri, ganduri care imi par geniale. Izbucnesc adesea in ras chiar si la lucruri care de fapt nu sunt atat de amuzante, rad pana cand ma doare stomacul, pana cand oamenii din jurul meu nu se mai simt deloc in largul lor in prezenta mea. Nu prea dorm deloc, poate 2-3 ore pe noapte. “
  • “Eram in perpetua miscare. Eram ca si argintul viu.”

 

5 mituri despre depresie

cinci mituri depresieCu totii resimtim frecvent variatii ale starii noastre de spirit: cateodata avem pur si simplu o dispozitie proasta, cum s-ar spune “ne-am trezit cu fata la cearsaf” sau “ni s-au inecat corabiile”. Alteori este vorba despre suferita adanca si naturala in urma pierderii unei persoane dragi.

Insa trebuie sa stim ca o perioada lunga de timp in  care experimentam o stare de tristete constanta, lipsa de interes si placere, ganduri recurente ca suntem inutili sau incapabili, dificultati de socializare, concentrare dificila sau insomnie, reprezinta simptomele depresiei clinice.

Iata care sunt principalele 5 mituri despre depresie:

1. Mit: Depresia nu este o boala reala.

Realitate: Depresia clinica este o conditie medicala serioasa, care ne afecteaza atat gandurile si emotiile, cat si corpul. Studiile au aratat ca depresia are baze genetice, biologice si sociale.

2. Mit: Depresia nu este cu nimic diferita de a fi melancolic si este doar o perioada normala a vietii.

Realitate: A compara depresia cu o simpla stare de tristete sau cu melancolia pasagera este ca si cum am spune ca a avea pneumonie este doar o simpla raceala.

3. Mit: Cea mai buna cale de a ajuta pe cineva care sufera de depresie este sa incercam sa-l inveselim.

Realitate: Incercarea de a inveseli pe cineva care sufera de depresie il poate face sa simta ca nu este inteles suficient. Important este sa fim buni ascultatori, sa stim sa oferim sprijin si sa ii ajutam sa isi pastreze speranta ca vor trece cu bine prin aceasta boala. Cea mai buna cale de a ajuta aceste persoane este a-i determina sa consulte un psihiatru si un psihoterapeut si sa urmeze un tratament.

4. Mit: Depresia va trece de la sine.

Realitate: Pentru cei care experimenteaza o depresie usoara rezultata dintr-o reactie la un eveniment stressant de viata, aceasta poate trece dupa o perioada de timp. Insa, pentru majoritatea, depresia netratata poate persista luni sau chiar ani ducand la o alterare marcata a functionarii persoanei in relatia cu prietenii, in relatia de cuplu ori la locul de munca. Este important de stiut ca depresia netratata se agraveaza si determina cresterea progresiva a riscului de suicid.

5. Mit: Tratamentul cu antidepresive imi va schimba personalitatea si voi fi toata viata dependent de acest tratament.

Realitate: Antidepresivele restabilesc echilibrul substantelor din creier si determina o dispozitie afectiva normala. Tratamentul cu antidepresive trebuie urmat intre 3 luni si 6 luni pentru un prim episod depresiv si insotit intotdeauna de tratament psihoterapeutic si de consiliere. Antidepresivele nu dau dependenta nici fizica, nici psihica si pot fi oprite cu usurinta, insa acest lucru trebuie facut numai la indicatia medicului psihiatru. Majoritatea celor care au urmat tratament cu antidepresive afirma ca acesta i-a ajutat sa fie din nou ei insisi.

Asadar, cand auzim despre cineva care sufera de aceasta boala cumplita ar trebui sa aplecam mai mult urechea si sufletul asupra sentimentelor si trairilor acelei persoane si sa o sprijinim sa urmeze tratamentul de care are nevoie.

Iata o descriere  a depresiei pe care nu o vei uita niciodata:

I don’t want to see anyone. I lie in the bedroom with the curtains drawn and nothingness washing over me like a sluggish wave. Whatever is happening to me is my own fault. I have done something wrong, something so huge I can’t even see it, something that’s drowning me. I am inadequate and stupid, without worth. I might as well be dead. Margaret Atwood – Cat’s eye

1 2 3