Archive of ‘Tulburarile psihice’ category

Respiratia – inamicul anxietatii

respiratia - inamicul anxietatiiTi s-a pus de curand diagnosticul de tulburare de anxietate? Sau este in viata ta cineva drag care sufera din cauza ei?

Esti tu o fire care mai tot timpul se ingrjoreaza, iar in ultima vreme simti cum anxietatea pare sa te controleze si sa iti afecteze activitatile si planurile zilnice?

Vrei sa afli cum poti face sa fii relaxat atunci cand lucrurile se deruleaza ca pe autostrada?

Ei bine, reactiile de anxietate, ingrijorare, teama fara motiv, evitare permanenta a unor persoane, locuri, situatii, toate sunt parte stilului nostru inconstient de a aborda unele zone din viata noastra.

Azi  va propun un exercitiu simplu, dar cu efecte magice in cazul prevenirii si tratarii tulburarilor de anxietate: respiratia constienta.

Asadar, sa-ncepem :)

1. Pozitia corpului: Gaseste un coltisor linistit. Alege-ti o pozitie comoda. Poti sta intins sau in sezut, dar ai grija ca mainile si picioarele sa fie intr-o pozitie cat mai relaxata. Indreapta-ti spatele, trage umerii in spate, tine capul drept. Inchide ochii.

2. Inspirul:  Incepe prin a-ti concentra atentia asupra ritmului respiratiei tale. Inspira, incet, simte aerul cum trece prin nari, cum ajunge la trahee, cum inunda plamanii extinzand cutia toracica. Incepe sa numeri. Relaxeaza-ti muschii abdomenului. Lasa-ti zona abodominala sa se umfle sub presiunea aerului. Inspira. Inspira incet cat de mult aer poti …1…2…3…4…5…

3. Tine-ti respiratia: Reincepe sa numeri in timp ce iti tii respiratia. Incearca sa simti presiunea aerului din torace, presiunea pe diafragma, pe abdomen …1…2…3…4…5…

4. Expirul: Acum incepi usor sa expiri, sa simti fiecare particula de aer cum iti paraseste corpul, cum abdomenul se dezumfla, cum plamanii se golesc incet, aproape complet …1…2…3…4…5…

5. Inaintea unui nou inspir: Dupa incheierea expirului, reia numaratoarea si asteapta fara sa tragi deloc aer in piept timp de 5 secunde pana la un nou inspir…1…2…3…4…5…Este momentul in care corpul se reechilibreaza pentru inceperea unui nou ciclu de respiratii.

Repeta acest exercitiu zilnic minim cate 5 minute si ori de cate ori ai ocazia. Te poti afla oriunde, acasa, in parc, in tramvai sau in pauza de la job.

Succes!!!

Eu sunt o persoana, nu un diagnostic!

sunt o persoana, nu un diagnosticSunt vecinul tau, bipolarul, care vorbeste mult si face scandal cand il apuca.

Sunt schizofrenul, cersetorul care doarme pe strazi si scrie poezii de neinteles.

Sunt prietena ta, depresiva care plange tot timpul  si e mereu nemultumita.

Sunt sinucigasul, narcisicul, impulsivul.

Sunt tatal tau senil care face pe el noaptea si ziua te acuza ca vrei sa-l omori si sa-i furi casa. Pot fi barbatul de care te-ai indragostit la 20 de ani si care acum bea de stinge.

Sunt drogatul, alcoolicul, aurolacul.

Sunt colega ta anorexica din clasa a opta, care vomita pe ascuns si arata acum ca un schelet.

Ma numesc ciudat, nebun, retardat, handicapat, dus cu pluta.

Cand merg sa ma internez mai aud doctorii cum vorbesc intre ei pe coridoare: “Stai un pic sa internez schizofrenia asta”.

Plec capul in jos. Ma fac ca n-aud.

Ma fulgera totusi gandul: “Schizofrenia asta sunt eu. Nu mai sunt om. De cand m-am imbolnavit sunt schizofren.”

Apoi rad si trag fara sa-mi dau seama concluzia care-mi ingreuneaza povara: “Sa fiu macar un schizofren veritabil!”

Dar, o Doamne, cat de mult imi doresc sa nu uit ca eu sunt inainte de toate o persoana. Amintiti-mi voi cand ma vedeti. Amintiti-mi cat suntem de oameni cu totii.

Nu fugiti de mine pentru ca am fost internat de mai multe ori “la nebuni”. Nu traversati pe partea cealalta atunci cand ma vedeti pe strada. Incetati sa faceti celebrul semn cu mana la tampla aratand catre mine atunci cand vorbesc.

Eu vad. Eu sunt o persoana. Imi exprim sentimentele cu greu, sau izbucnesc in avalanse, vorbesc mai mult sau mai putin, sunt mai glumet sau mai morocanos. Pot sa plang usor sau sa nu plang niciodata. Pot sa am mai multi sau mai putin prieteni. Sunt creativul sau tipicarul, conformistul sau non-conformistul.

Nu cumva sunt la fel de om ca voi?

Eu nu sunt diagnosticul meu. Eu nu sunt schizofrenul, paranoidul, bipolarul, depresivul, narcisicul, psihopatul, alcoolicul.

Sunt o persoana. Gandesc. Simt. Inteleg. 

Multumesc.

Ce este psihoza?

ce este psihozaCuvantul “psihoza” este folosit pentru a descrie tulburarile care afecteaza psihicul in momentul in care are loc o pierdere a contactului cu realitatea.

Psihoza este asociata cu o serie de simptome: idei sau convingeri false care nu pot fi combatute nici macar cu argumente logice (de exemplu, ideea ca persoana este urmarita pe strada, ca este supravegheata, ca cineva incearca sa o otraveasca, ca are puteri deosebite etc.), halucinatii (se aud diferite zgmomote sau voci : pot fi voci care comenteaza actiunile persoanei, care adreseaza injurii, voci care poruncesc persoanei sa faca anumite lucruri, persoana poate simti diverse mirosuri, vedea diverse imagini, simti diverse senzatii la nivelul corpului). Totodata, pot aparea fenomene de derealizare sau de depersonalizare: sentimentul ca eu nu mai sunt eu, ca lumea din jur s-a modificat, ca eu sau corpul meu s-a modificat, e mai greu sau mai usor, sau fenomene de transparenta-influenta: ca gandurile persoanei pot fi citite de catre alte persoane, ca pot fi inserate in mintea persoanei din afara sau sonorizate in asa fel incat toata lumea sa le auda.

Odata cu aceste modificari ale gandirii si ale perceptiei apar modificari ale comportamentului, persoana devine mai retrasa, are preocupari ciudate, pe care inainte nu le avea, face lucruri care par neobisnuite pentru cei din jur, au loc modificari ale somnului (insomnie), apar stari de agitatie, de tensiune interioara, modificari ale dispozitiei afective (tristete marcata, sau din contra euforie pana la iritabilitate).

Modificarile comportamentului sunt semnalele de alarma cel mai adesea observate de catre persoanele apropiate, de catre familie, prieteni, colegi.

Important de stiut este ca in timpul psihozei persoana care sufera nu are constiinta bolii, adica nu are capacitatea de a face diferenta intre realitate si toate aceste ganduri, voci, trairi pe care le are in asa fel incat sa realizeze ca ele are putea face parte dintr-o boala.

In cazul psihozei este nevoie de tratament medicamentos prescris de medicul psihiatru. Tratamentul se face pe termen lung, in functie de severitatea simptomelor si de cat timp dureaza episodul (adica in cat timp de la tratament trec simptomele si cat timp a stat pacientul avand simptomele dar fara tratament). Foarte important este ca pacientul sa nu intrerupa niciodata tratamentul fara acordul medicului psihiatru pentru ca in 90% din cazuri simptomele reapar in primul an de la intreruperea tratamentului.

Pe langa tratamentul medicamentos este nevoie de psiho-educatie, adica de informarea si educarea pacientului, a familiei, a comunitatii cu privire la boala psihica, la felul cum ea se manifesta si cum evolueaza.

Evolutia bolii variaza de la caz la caz, precum si gradul de recuperare este in functie de diferiti factori dintre care cei mai importanti sunt: tratamentul, implicarea familiei, reintegrarea socio-profesionala, incurajarea si participarea activa in cadrul comunitatii.

Vreau sa merg la psihiatru, cum procedez?

vreau sa merg la psihiatru cum procedezM-am gandit si am decis sa scriu acest post intrucat am observat ca exista foarte multi oameni care duc pe picioare nenumarate suferinte sau tulburari psihice si care atunci cand i-am intrebat de ce nu se adreseaza unui psihiatru mi-au raspuns ca nu stiu cum trebuie sa procedeze.

Exista cateva variante:

VARIANTA I

– mergem la medicul nostru de familie, spunem in mare care este problema (depresie, anxietate, insomnie, etc.) si cerem, sau in cel mai fericit si normal caz, ar trebui sa ni se ofere direct un bilet de trimitere catre un medic psihiatru. Daca noi cunoastem dinainte un psihiatru, sau vrem sa mergem la cineva anume, avem dreptul sa cerem acest lucru medicului de familie! Adica, “As vrea sa merg la Dr.X”. Avantajul biletului de trimitere este ca nu platim consultatia, iar medicul psihiatru care ne vede o sa poate sa ne scrie o reteta compensata (cu conditia sa fim asigurat pentru sanatate).

– Aici ar mai fi un detaliu, psihiatrul la care vrem sa mergem sa aiba contract cu Casa de Asigurari pentru a putea consulta pe bilet de trimitere. Majoritatatea psihiatrilor au, insa e bine sa cunoastem si acest aspect!

– Odata obtinut biletul de trimitere putem sa mergem direct la cabinetul medicului psihiatru pentru care avem biletul, sau, ar fi mai indicat, sa telefonam la cabinet si sa ne programam! In general, cam toate telefoanele medicilor si cabinetelor le gasim acum online, pe google!

– Ne prezentam la cabinet, cu buletinul, biletul de trimitere si o dovada ca suntem asigurat (cupon de pensie, adeverinta de salariat, etc.). Medicul psihiatru ne consulta, face recomandarile necesare si probabil ca va scrie o scrisoare medicala cu care mergem inapoi la medicul de familie! Revenim la consultatie in functie de ce se stabileste cu medicul psihiatru!

VARIANTA II

– Daca nu avem medic de familie, nu suntem asigurat pentru sanatate sau daca vrem sa mergem direct la o consultatie psihiatrica fara a merge inainte pentru bilet de trimitere (motivele pentru acest lucru sunt diverse), putem sa procedam si asa! Este simplu! Ne alegem medicul la care dorim sa mergem, dam un telefon la cabinet pentru programare si ne prezentam la data si ora stabilita! In acest caz, trebuie sa stim ca va trebui sa platim consultatia si totodata, nu vom putea primi reteta compensata. Adica, putem primi reteta, dar va trebui sa o platim integral la farmacie. Totusi, trebuie sa stim ca medicatia psihiatrica este destul de costisitoare si de obcei este necesara o perioada destul de lunga de tratament pentru a scapa de simptome si pentu a preveni reaparitia lor. Daca nu suntem asigurati pentru sanatate, putem alege sa ne platim direct contributia la Casa de Asigurari.

VARIANTA III

– Daca este o URGENTA! In cazul in care situatia este grava si nu se mai poate astepta pana la o consultatie stabilita (ganduri de suicid sau orice alta intentie de a ne face rau noua sau celor din jur, atacuri de panica pe care nu le putem tine sub control, sevraj de la orice substanta inclusiv alcool, auzim voci, ne simtim supravegheati sau urmariti, etc.) putem suna serviciul 112 de ambulanta, dam datele noastre, iar ei vor veni, ne vor consulta si daca este necesar ne vor aduce la cel mai apropiat serviciu de urgente psihiatrice. Aceasta varianta o putem folosi si atunci cand, nu noi ci un membru al familiei sau unul dintre apropiati are semne de boala psihica si consideram ca reprezinta un pericol pentru sine sau pentru cei din jur, si aceasta se incadreaza tot la capitolul urgente psihiatrice. (Despre aceasta situatie promit sa detaliez intr-o postare viitoare!).

Important de stiut ar mai fi ca nu absolut orice tulburare psihica se trateaza medicamentos. In general, tratamentul este unul care imbina medicatia cu psihoterapia, insa pot exista si cazuri unde numai psihoterapia poate fi eficienta si nu este nevoie de medicatie; si la fel de bine se poate merge numai cu medicatie si sa avem o rata maxima de recuperare. Aceasta decizie o luati impreuna cu medicul psihiatru!

VARIANTA IV

– inainte de a initia oricare din demersurile de mai sus, cu exceptia cazurilor de urgenta psihiatrica, putem stabili o sedinta de consiliere online cu un psiholog, psihoterapeut sau chiar cu un medic psihiatru. Utilitatea acesteia este ca nu trebuie sa ne deplasam niciunde si in urma acestui proces vom stii ce este de facut mai departe: fie ca este necesar un tratament medicamentos si in acest caz ne prezentam la cabinetul de psihiatrie, fie ca este necesara psihoterapia si atunci o sa analizam toate variantele pe care le avem la dispozitie (ce tip de psihoterapie ne dorim, ce tip de psihoterapie este indicat pentru noi, psihoterapie online sau offline, in cabinet etc.).

Cu gandul ca am facut putina lumina asupra procesului din spatele procesului psihiatric sau psihoterapeutic, trimiteti-mi toate intrebarile si sugestiile la madalina@psihiatrie.info sau pe http://www.facebook.com/psihiatrie.info !

 

In cuplu: cand unul dintre parteneri sufera de depresie…

in cuplu cand apare depresia

Atunci cand apare depresia la unul dintre parteneri, cuplul insusi sufera schimbari majore si devine treptat afectat de aceasta boala. Asadar, depresia, desi este o boala a unuia dintre parteneri, trebuie privita si ca o boala care poate afecta intreaga structura a cuplului.

Este foarte greu sa vedem cum persoana iubita se lupta cu depresia.Trebuie sa stim ca in vreme ce tristetea este o parte fireasca vietii, totusi in cazul in care partenerul nostru trece printr-o perioada de tristete si nefericire intensa, care dureaza mai multe saptamani, acesta poate fi un semn de depresie.

Aparitia depresiei erodeaza frecvent intimitatea emotionala si sexuala a cuplului, inundand relatia cu pesimism, furie, izolare si resentimente. Cand partenerul tau sufera de depresie, relatia voastra se transforma complet, astfel ca pana si cel mai optimist si vesel partener poate fi inecat rapid in depresia celuilalt: te poti trezi ca esti coplesit de toate treburile suplimentare pe care le ai de facut intrucat partenerul tau este prea letargic pentru a mai face ceva, apare frustrarea caci vezi cum partenerul pur si simplu nu iese din starea in care este sau poti tu insuti sa ai sentimente de vinovatie vis a vis de aparitia depresiei.

Ce poti face?

Marie Curie spunea asa: “Nimic in viata nu trebuie temut, ci doar inteles”.

Pornind de la aceasta afirmatie, iata care sunt pasii pe care sa-i urmezi:

1. Invata care sunt simptomele depresiei: dispozitie trista, depresiva zilnica sau aproape zilnica, cu o durata de peste 2 saptamani, oboseala excesiva chiar si la cele mai mici eforturi, pierderea intereselor si a placerilor (hobby-uri, prieteni, scaderea libidoului), schimbari ale obiceiurilor alimentare (pierderea poftei de mancare sau apetit exagerat), sentimente de inutilitate, neajutorare, pierderea sperantei, ganduri de sinucidere, gandul ca viata nu are rost, iritabilitate, dificultati de concentrare, modificari ale somnului (de obicei, in depresie este caracteristica insomnia de adormire, adica persoana reuseste sa adoarma dar se trezeste in a doua jumatate a noptii si nu mai poate adormi, totodata dimineata simptomele de depresie sunt cele mai accentuate).

2. Incurajeaza-ti si ajuta-ti partenerul/a sa caute ajutor. Deseori din cauza simptomelor de depresie partenerul nostru nu va reusi sa se mobilizeze singur pentru a merge sa caute ajutor. Totodata, el/ea poate incerca sentimente de rusine, de stanjeneala in fata a ceea ce traieste. Rolul tau, atunci cand banuiesti ca celalalt are simptome de depresie este sa-l incurajezi cu blandete si cu rabdare sa mearga la un psihiatru. Acesta ii va face o evaluare globala si totodata va cauta daca exista modificari ale organismului care sa duca la depresie (modificari hormonale, vasculare, etc.) sau daca aceasta este doar o depresie de cauza psihica. Depresia este o boala invalidanta, dar este totodata o boala pentru care exista tratament.

Daca partenerul tau vorbeste sau ameninta ca-si va pune capat vietii, daca observi schimbari in comportament si in afirmatiile sale in acest sens; trebuie sa stii ca se poate chiar sa recurga la acest gest datorita sentimentelor de neputinta, inutilitate sau vinovatie pe care le simte impreuna cu depresia. Contacteaza imediat un medic specialist, serviciul de ambulanta sau chiar politia daca situatia scapa de sub control; aceasta este o urgenta medicala!

3. Invata ce este cu adevarat depresia: Cel mai bine iti poti ajuta partenerul atunci cand inveti despre boala prin care trece! Astfel, poti sa intelegi care sunt simptomele pe care le are si cum sa treceti impreuna mai usor prin aceasta perioada.Incearca, pe cat posbil, sa te pui in pielea partenerului tau, sa vezi cum este de fapt sa fii deprimat. Citeste ultimele carti despre depresie, pune intrebari, cauta raspunsuri, fii informat!

4. Fii un bun ascultator! Deseori a-i permite celuilalt sa isi spuna liber adevaratele sentimente reprezinta un medicament minune pentru cel depresiv. Invata sa asculti sentimentele celuilalt fara sa reactionezi emotional, fara sa cauti sa te aperi, fara sa te gandesti la replica si fara sa preiei controlul in asa fel incat sa termini tu propozitiile pentru el. Acest exercitiu va creste increderea celuilalt si va intari relatia de cuplu atat atunci cand ne luptam cu depresia, cat si in viata de zi cu zi.

5. Ofera iubirea! Asigura-te ca partenerul tau stie cat de mult insemni pentru el/ea si ca iubirea ta nu s-a schimbat odata cu aparitia bolii. Fii pregatit pentru momente dificile cand probabil ca va trebui sa devii tu capul familiei, sa iei deciziile importante, sa te ocupi de treburile casei, sa tii evidenta facturilor, sa pregatesti copiii pentru scoala etc. Cu toate astea nu dezimplica in totalitate partenerul, intrucat acest lucru ii va confirma sentimentele de neputinta, ci incearca sa il implici alaturi de tine in activitati pe care considera ca le poate face. Tine minte totusi ca toate aceste sarcini de zi cu zi, pe care noi le consideram normale, pot deveni coplesitoare, chiar imposibil de dus la bun sfarsit atunci cand suferim de depresie.

6. Incurajeaza-ti partenerul! Incurajeaza-ti partenerul sa faca lucrurile care ii faceau placere inainte. Invita-l la film sau la plimbare, discuta cu el despre ce simte, invata-l sa-si faca din nou planuri de viitor. Totusi, tine cont de faptul ca iesirea din depresie este ca si cum ai invata din nou sa mergi: cate un pas un fiecare zi, intai mersul de-a busilea, apoi mersul sprijinit si abia intr-un final reusesti sa mergi fara ajutor. Aminteste-ti asadar sa nu fortezi foarte tare, sa ai rabdare, dedicare si incredere si lucrurile bune se vor intampla!

7. Ai grija tine! Chiar daca boala partenerului tau este deosebit de serioasa si te canalizezi cel mai mult spre a-i oferi ajutorul necesar si spre a tine lucrurile sub control, nu uita de tine! Gandeste-te ca daca tu nu vei mai functiona asa cum trebuie, nici nu vei mai fi in stare sa-i acorzi tot sprijinul persoanei iubite. Dormi atat cat ai nevoie, asigura-te ca mananci asa cum trebuie, gaseste-ti momente de relaxare, tine legatura cu prietenii si cu familia – adeseori ei iti ofera tot suportul emotional de care ai nevoie. Urmareste-ti sentimentele si gandurile, nu te invinovati pentru ceea ce se intampla, ci incearca mai degraba sa gasesti cele mai bune cai pentru a ajuta cuplul vostru sa treaca cu bine peste acest moment de cotitura.

 Nu uita: exista viata dupa depresie, exista prietenie, exista iubire! Ajuta-l pe cel de langa tine sa treaca peste acest episod din viata voastra!

 

1 2 3