Archive of ‘Tulburarea afectiva bipolara’ category

Cum se simte episodul maniacal?

cum se simte episodul maniacal“Cum se simte episodul maniacal?” 

Aceasta este intrebarea pe care am adresat-o persoanelor diagnosticate cu tulburare afectiva bipolara. Iata cateva dintre raspunsurile lor:

  • “Imagineaza-ti ca esti la metrou intr-o ora de varf. Aglomeratia e maxima. Zgomot continuu. Esti mereu alert si grabit. Acum inmulteste asta cu 1000. Asa se simte un episod maniacal.”
  • “In manie nu ai nici un pic de control asupra faptelor tale: iti cumperi orice doar pentru ca asa vrei, faci orice iti trece prin cap, pur si simplu nu ai nici un control. De multe ori nici macar nu stii ce ai facut, sau daca stii, habar n-ai de ce ai facut acel lucru.”
  • “Mania se simte ca o tura nebuneasca intr-un roller-coaster.”
  • “Creierul meu nu vrea sa se opreasca suficient incat sa pot adormi, asa ca pot sa stau treaz zile intregi, pana cand, intr-un final corpul meu nu mai rezista si cedeaza.”
  • “Este greu de definit ceea ce simt atunci, parca mi-as pierde pur si simplu toate emotiile si toate sentimentele si as intra intr-o stare de furie pe care nu pot sa o controlez.”
  • “Ma simt ca si cand as putea trece prin ziduri, ca si cand nu exista nici un obstacol in calea mea. Asta pana in clipa in care apare un obstacol pe care nu il pot ignora. Apoi ma prabusesc.”
  • “Episoadele maniacale pentru mine au fost diferite in functie de perioadele din viata mea. Acum am doar 43 de ani si imi este greu sa prezic ce imi rezerva viitorul in ceea ce priveste boala mea. Am simtit furia din timpul maniei, agitatia, vorbirea rapida, cumparaturile fara incetare, cheltuielile excesive, am stat treaza zile intregi, am simtit cum gandurile sunt atat de multe incat nu le pot controla. E un dezastru!”
  • “Furie, ganduri irationale, frustrare!”
  • “Mania ma face sa simt ca sunt centrul universului si ca pot face orice. Din pacate, in timpul maniei am facut de fapt cele mai mari greseli din viata mea.”
  • “Este ca o mancarime in interiorul meu pe care nu o pot calma. Ca si cand ar trebui in permanenta sa fac ceva si nu stiu ce anume. Energia mea creste mereu, ma apuc sa fac curat prin casa, sa citesc, sa vorbesc la telefon, sar pur si simplu de la una la alta. Incerc sa vorbesc la fel de repede precum gandesc, si atunci incep sa stalcesc cuvintele. Imi trec prin minte o infinitate de ganduri, ganduri care imi par geniale. Izbucnesc adesea in ras chiar si la lucruri care de fapt nu sunt atat de amuzante, rad pana cand ma doare stomacul, pana cand oamenii din jurul meu nu se mai simt deloc in largul lor in prezenta mea. Nu prea dorm deloc, poate 2-3 ore pe noapte. “
  • “Eram in perpetua miscare. Eram ca si argintul viu.”

 

5 mituri despre depresie

cinci mituri depresieCu totii resimtim frecvent variatii ale starii noastre de spirit: cateodata avem pur si simplu o dispozitie proasta, cum s-ar spune “ne-am trezit cu fata la cearsaf” sau “ni s-au inecat corabiile”. Alteori este vorba despre suferita adanca si naturala in urma pierderii unei persoane dragi.

Insa trebuie sa stim ca o perioada lunga de timp in  care experimentam o stare de tristete constanta, lipsa de interes si placere, ganduri recurente ca suntem inutili sau incapabili, dificultati de socializare, concentrare dificila sau insomnie, reprezinta simptomele depresiei clinice.

Iata care sunt principalele 5 mituri despre depresie:

1. Mit: Depresia nu este o boala reala.

Realitate: Depresia clinica este o conditie medicala serioasa, care ne afecteaza atat gandurile si emotiile, cat si corpul. Studiile au aratat ca depresia are baze genetice, biologice si sociale.

2. Mit: Depresia nu este cu nimic diferita de a fi melancolic si este doar o perioada normala a vietii.

Realitate: A compara depresia cu o simpla stare de tristete sau cu melancolia pasagera este ca si cum am spune ca a avea pneumonie este doar o simpla raceala.

3. Mit: Cea mai buna cale de a ajuta pe cineva care sufera de depresie este sa incercam sa-l inveselim.

Realitate: Incercarea de a inveseli pe cineva care sufera de depresie il poate face sa simta ca nu este inteles suficient. Important este sa fim buni ascultatori, sa stim sa oferim sprijin si sa ii ajutam sa isi pastreze speranta ca vor trece cu bine prin aceasta boala. Cea mai buna cale de a ajuta aceste persoane este a-i determina sa consulte un psihiatru si un psihoterapeut si sa urmeze un tratament.

4. Mit: Depresia va trece de la sine.

Realitate: Pentru cei care experimenteaza o depresie usoara rezultata dintr-o reactie la un eveniment stressant de viata, aceasta poate trece dupa o perioada de timp. Insa, pentru majoritatea, depresia netratata poate persista luni sau chiar ani ducand la o alterare marcata a functionarii persoanei in relatia cu prietenii, in relatia de cuplu ori la locul de munca. Este important de stiut ca depresia netratata se agraveaza si determina cresterea progresiva a riscului de suicid.

5. Mit: Tratamentul cu antidepresive imi va schimba personalitatea si voi fi toata viata dependent de acest tratament.

Realitate: Antidepresivele restabilesc echilibrul substantelor din creier si determina o dispozitie afectiva normala. Tratamentul cu antidepresive trebuie urmat intre 3 luni si 6 luni pentru un prim episod depresiv si insotit intotdeauna de tratament psihoterapeutic si de consiliere. Antidepresivele nu dau dependenta nici fizica, nici psihica si pot fi oprite cu usurinta, insa acest lucru trebuie facut numai la indicatia medicului psihiatru. Majoritatea celor care au urmat tratament cu antidepresive afirma ca acesta i-a ajutat sa fie din nou ei insisi.

Asadar, cand auzim despre cineva care sufera de aceasta boala cumplita ar trebui sa aplecam mai mult urechea si sufletul asupra sentimentelor si trairilor acelei persoane si sa o sprijinim sa urmeze tratamentul de care are nevoie.

Iata o descriere  a depresiei pe care nu o vei uita niciodata:

I don’t want to see anyone. I lie in the bedroom with the curtains drawn and nothingness washing over me like a sluggish wave. Whatever is happening to me is my own fault. I have done something wrong, something so huge I can’t even see it, something that’s drowning me. I am inadequate and stupid, without worth. I might as well be dead. Margaret Atwood – Cat’s eye